Journalism under siege: stories of courage and resilience from Ukraine’s front lines (in Romanian)

Într-o sală vibrantă din Bruxelles, la Media Freedom Rapid Response Summit din 13 octombrie 2025, vocile jurnaliștilor ucraineni au răsunat ca un strigăt de rezistență. Războiul din Ucraina, o rană deschisă din 2014, intensificată de invazia rusească din 2022, nu este doar o luptă pentru pământ, ci o bătălie pentru adevăr. Jurnaliști precum Ina Varenicia și Tatiana Zhukova, alături de organizația pentru drepturile omului Zmina, stau în prima linie, documentând ororile războiului și sfidând pericole care le amenință viața la fiecare pas. Poveștile lor, țesute din curaj, pierderi personale și o determinare neclintită, dezvăluie nu doar realitățile crude ale conflictului, ci și provocările universale ale libertății presei în Europa.

Ina Varenicia: O supraviețuitoare în căutarea adevărului

Ina Varenicia este mai mult decât o jurnalistă freelancer; este o forță care refuză să fie redusă la tăcere. Cu o experiență de peste un deceniu, colaborând cu instituții precum Associated Press și Financial Times, Ina a documentat crimele de război din Ucraina încă din 2014. Dar munca ei a venit cu un cost personal devastator. “Fostul meu soț, fotograful Max Levin, a fost ucis în primele zile ale invaziei,” povestește ea, vocea purtând greutatea durerii. “A trebuit să-l căutăm. Mi-a luat luni să primesc un răspuns de la autorități, iar când a venit, Rusia a refuzat accesul Crucii Roșii. Răspunsul a fost un simplu ‘nu’.”

În ianuarie 2025, Ina a supraviețuit unui atac cu dronă în Pokrovsk. “Am auzit doar explozia. Drona era ascunsă de peisaj,” își amintește ea. Mașina ei, parcată lângă apartamentul închiriat din Kramatorsk, unde a locuit timp de doi ani, a fost lovită de o dronă rusească. “Din fericire, nu eram acolo. Dar pericolul e peste tot, chiar și în zonele considerate sigure.” Ea descrie cum linia frontului s-a extins, dronele rusești atingând acum ținte la 100-150 km distanță. “Kievul e la doar 160 km de granița cu Belarus. Nimeni nu mai e în siguranță.”

Ca ucraineancă, Ina știe că este o țintă. “A fi ucrainean înseamnă a fi vizat, mai ales în Rusia,” spune ea. Cazul Victoriei Roshan, o jurnalistă răpită, torturată și ucisă de forțele ruse, este o amintire dureroasă a riscurilor. Totuși, Ina continuă să lucreze, menținând contacte în teritoriile ocupate și realizând investigații. Documentarul ei pentru Financial Times despre execuțiile post-captură dezvăluie o politică sistematică a Rusiei. “Noi, jurnaliștii, colectăm fapte și imagini care devin dovezi pentru avocați,” explică ea. “Fără munca noastră, justiția ar fi oarbă.”

Dar viața de freelancer este o luptă solitară. “Când am devenit freelancer complet, am realizat că nu există protecție,” spune Ina. “Instituțiile media iau materialele noastre, dar nu vor responsabilitatea dacă ni se întâmplă ceva.” Creșterea unui fiu de cinci ani singură adaugă o povară emoțională. “Am încercat să-l găsim pe Max, dar am făcut-o mai ales singuri. Nu a existat ajutor pentru familie,” povestește ea. “Avem nevoie de o fundație care să susțină freelancerii, care să ne ofere protecție și sprijin în caz de urgență.”

Tatiana Zhukova și Zmina: Cronici ale rezistenței

Tatiana Zhukova, reprezentanta organizației Zmina, este o altă voce care refuză să se stingă. Zmina documentează crimele împotriva jurnaliștilor din 2014, de la ocuparea Crimeei și a regiunilor Donețk și Luhansk. “Rusia are o politică sistematică de persecuție,” spune Tatiana. “Răpiri, blocarea site-urilor, percheziții, detenții, amenzi, asasinate – toate sunt tactici testate în teritoriile ocupate ca un laborator al represiunii.”

Din 2022, numărul jurnaliștilor uciși a crescut dramatic. “Până acum, 133 de reprezentanți media au murit,” dezvăluie Tatiana. “19 își îndeplineau sarcinile profesionale, iar 105 s-au alăturat forțelor armate și au fost uciși pe front.” Printre victime se numără jurnalistul francez Anthony, ucis pe 3 octombrie 2025 de o dronă rusească, și colegul său ucrainean, care și-a pierdut un picior. “Toți purtau veste de presă, dar pentru Rusia, asta e o invitație la atac,” spune ea. “Le e frică de adevăr.”

Poveștile individuale sunt sfâșietoare. Irina Danilovych, o fostă asistentă medicală din Crimeea, a început să scrie despre abuzurile din sistemul medical. În 2022, a fost răpită dintr-o stație de autobuz. “A fost bătută, dusă în pădure, sufocată și forțată să semneze o mărturisire,” povestește Tatiana. Condamnată la aproape șapte ani de închisoare, Irina a fost ținută în condiții inumane. “A cerut asistență medicală timp de opt luni. I s-a spus: ‘Când vei surzi, durerea va dispărea.’ Și-a pierdut auzul și a suferit un accident vascular cerebral.”

Metro Hook, un jurnalist din regiunea Kiev, a îndurat trei ani și jumătate de captivitate fără acuzații. “A fost torturat, forțat să asculte cântece sovietice și să cânte imnul rusesc. Dacă refuza, era bătut,” spune Tatiana. Eliberat în august 2025, Metro a povestit despre condiții în care săpunul era confundat cu mâncarea din cauza foametei. “Când au văzut săpun, au crezut că e înghețată,” adaugă ea, subliniind cruzimea detenției.

Zmina nu doar documentează aceste orori, ci oferă și sprijin media ucrainene prin finanțare și instruire. “Jurnaliștii arată lumii ce se întâmplă,” spune Tatiana. “Ei le dau speranță celor din teritoriile ocupate, arătându-le că rezistența continuă. Rusia știe asta și de aceea suprimă media.”

Propaganda și izolarea: O bulă a minciunii

În teritoriile ocupate și în Rusia, accesul la media ucraineană și platformele sociale precum Facebook sau Instagram este blocat. “Rusia creează o bulă de propagandă,” explică Tatiana. “Oamenii primesc doar informații de la propagandiști.” În septembrie 2025, site-ul Ukrainian Truth a fost spart, iar un articol fals despre presupuse crime ale armatei ucrainene a fost răspândit rapid de Rusia. “Totul e planificat,” spune ea. “Ei atacă birouri media, cum s-a întâmplat cu Sospilne Media în Herson, unde o dronă a aruncat o mină, rănind un jurnalist.”

Jurnaliștii independenți sunt etichetați “agenți străini” și primesc amenzi uriașe. Publicația Karim din Crimeea a fost amendată pentru publicarea unui raport al ONU. “Au crezut că un document oficial va fi acceptat, dar au fost pedepsiți,” spune Tatiana. “Rusia vrea să înăbușe orice urmă de adevăr.”

Provocările presei europene: O luptă comună

Dincolo de frontul ucrainean, summitul de la Bruxelles a evidențiat provocările presei europene. Marius Dragomir, directorul Centrului pentru Jurnalism și Cercetare Media, a descris “capturarea media” – un fenomen în care guvernele folosesc reglementări, fonduri publice și controlul proprietății media pentru a manipula narativele. “Actul European privind Libertatea Media (MFA) încearcă să combată asta, dar implementarea e crucială,” a spus el. În țări cu guverne ostile presei, aplicarea rămâne o provocare.

Directiva Anti-SLAPP, menită să protejeze jurnaliștii de procese abuzive, este un alt instrument vital. Futura, consilier juridic la Centrul European pentru Libertatea Presei și Media, a explicat: “Judecătorii trebuie să poată respinge rapid cazurile abuzive. Societatea civilă trebuie implicată pentru ca legea să fie eficientă.” Independența financiară a media rămâne o problemă majoră, guvernele folosind fonduri publice pentru a crea “tuneluri-pâlnie” care susțin companii media loiale.

Adevărul ca armă, jurnalismul ca rezistență

Poveștile Inei Varenicia și Tatianei Zhukova sunt mai mult decât relatări despre război; sunt testamentul unui curaj care sfidează moartea. “A fi ucrainean înseamnă a fi o țintă, dar nu pot renunța,” spune Ina. “Faptele și imaginile pe care le colectăm sunt arme pentru justiție.” Tatiana adaugă: “Jurnaliștii nu sunt doar martori. Ei dau speranță, arată că rezistența trăiește.”

Aceste voci din Ucraina rezonează cu lupta presei din întreaga Europă. Fie că e vorba de drone în Pokrovsk, procese abuzive în tribunale sau presiuni financiare, jurnalismul independent este sub asediu. Dar, așa cum demonstrează Ina, Tatiana și Zmina, adevărul nu poate fi ucis. Sprijinul pentru jurnaliști – prin solidaritate, protecție legală și finanțare – este mai urgent ca niciodată pentru a păstra democrația vie.

Source: Sud Vest